Viaţa dusă de viitorii luminători şi purtători ai cuvântului de bine de la "Vasile Lupu" era ceva asemănător cu o viaţă militară.Ea curgea cu regularitatea unui cronometru, cu lecţiile care începeau de la ora opt dimineaţa şi se terminau la ora la ora douăsprezece, cu masa ce se lua în vasta sală a sufrageriei, pavată cu mozaic, având deoparte şi de alta cele două rânduri de mese mari, cu feţele de marmură albă, cu pereţii împodobiti de chipurile marilor cugetători ai omenirii şi cu icoana aşezată pe peretele dinspre răsărit. Urmau orele dexterităţilor de după-amiază, apoi orele de mediataţie, până la ora şase, seara, când începea ora de violină. În această oră aveai ocazia să asculţi atâtea melodii! Venea apoi masa de seară, la ora şase, când cele unsprezece plutoane de elevi se adunau în “pătrat”, în curtea interioară, de unde, în cea mai desăvârşită ordine, în pas cadenţat, pe aşternutul lucios de mozaic al coridoarelor, se îndreptau spre sufrageria spaţioasă.
În viaţa noastră de perfectă ordine pe care-o trăiam la Castel exista, însă, o zi pe an, o zi când elevul de la clasa I mergea braţ la braţ cu cel din ultimul an, când elevii aveau învoire în oraş până la ora 12 noaptea… Această zi era 30 Ianuarie- patronul Şcolii “Vasile Lupu” Atunci Castelul se îneca în verdeaţă, flori şi lumină. Coridoarele se aşterneau cu preşuri persane, până sus, la sala de festivităţi ale cărei candelabre electrice erau aprinse până la ultimul bec, luminând ca-n sălile de recepţii domneşti. Serbarea se desfăşura în faţa familiilor profesorilor şi ale celor mai de seamă personalităţi ale Iaşului, era tot ce se poate închipui mai măreţ. Pentru tot Iaşul, 30 Ianuarie era un adevărat eveniment. Masa de la prânz şi seara din această zi era masa banchetelor alese. A doua zi, în orele de dimineaţă nu se ţineau cursuri. Elevii se sculau la ora nouă, iar după amiază erau doar trei ore de dexterităţi
Warm greeting for your parents ~_0
RăspundețiȘtergere