Gândindu-mă serios, culoarea sufletului, nu cred că există. Sufletul nu îl vedem, ci doar îl simţim, aşa că şi culoarea sufletului într-un fel sau altul o simţim, o intuim.
Dacă ar fi să definesc culoarea sufletului meu, aş sta puţin pe gânduri, deoarece am mai multe variante. Pentru că îmi place culoarea albastră, aş spune că sufletul meu e albastru, dar dacă nu e ?
Sufletul meu cred că e ca mine, ca o umbră în spatele meu şi e colorat aşa cum mă îmbrac în fiecare zi.
Cred că depinde culoarea sufletului şi de starea în care te afli, dacă eşti nervos e gri, dacă eşti fericit e roz, dacă te porţi frumos cu cei din jur ar putea fi verde şi culorile ar fi la nesfârşit.
Culoarea sufletului depinde şi de felul în care comunici cu Cel de Sus, în felul cum te rogi, mergi la biserică şi te hrănesti cu Trupul şi Sângele Domnului ( Sfânta Împărtăşanie)
Şi o ultimă cauză care cred că ar afecta culoarea sufletului este părerea celor din jur şi mai ales cum îţi văd ei culoarea sufletului.
Anei Lavinia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu