text scris de prof. Dan Plăeşu, în 2005, cu ocazia împlinirii a 150 de la înfiinţarea şcolii
Discret s-a scurs timpul prin Şcoala Normală,
Marcând destine cu care ne mândrim,
Izvor de istorii obrazul ni-l spală,
Şi fierbe cerneala atunci când vorbim.
Noi, cei de astăzi, pe umeri purtăm
Povară sfântă, înscrisă pe coală,
Un crez, un nume avem să păstrăm
Bisericii noastre, Şcoala Normală.
Ne închinăm cu toţii la castani
Atunci când gânduri rele dau năvală,
Rugându-ne ca, peste ani şi ani,
Să ne spovedim la Şcoala Normală.
Şi toaca transformată-n clopoţel,
Trezind Copoul uşor mai la vale,
Sădeşte în oameni acelaşi ţel:
Binecuvântarea Şcolii Normale.
DISCRET S-A SCURS TIMPUL PRIN SCOALA NORMALA
MARCAND DESTINE CU CARE NE MANDRIM.
MARCAND DESTINE CU CARE NE MANDRIM.
marți, 15 decembrie 2009
sâmbătă, 21 noiembrie 2009
sâmbătă, 3 octombrie 2009
din intelepciunea omenirii
miercuri, 8 iulie 2009
vineri, 19 iunie 2009
Vacanta!

Ce face un om cand e absolut liber? Raspunsul corect: nimic! Dormi, pierzi timpul, iarasi dormi...adica nimic. Caci nu te obliga nimeni sa inveti, sa-ti faci temele, nu ai examene de dat, nu ai nimic de facut. Asa ca sprijini un copac si te gandesti ce bine era la scoala. A inceput vacanta. O fi bine, o fi rau? ce parere aveti? Cu drag, Alex
duminică, 12 aprilie 2009
Domnului Profesor, cu dragoste

Ne e dor de Dumneavoastra, domnule Profesor! De lectiile tonice si relaxante de matematica, de replicile Dumneavoastra glumete,de prezenta Dumneavoastra...Unde, in ce catalog sa trecem noi acum faptul ca Domnul Profesor DAN PLAESU nu este prezent?Ca a fost pe-aici, prin viata, timp de 53 de ani, dar ca acum lipseste?!S-a dus sa moara putin...Poate l-au chemat ingerii sa le dea lectii de matematica... Si cu noi ce faceti, Domnule Profesor? Noi cui ramanem? Nu plangem. Stim ca plansul nu ar fi acum de niciun ajutor. Doar ploua lacrimi din seninul ochilor nostri, fara voie, fara voie...Nu plangem, nu va fie teama! Numai ca inca nu stim cum sa acoperim prapastia asta mare din sufletul nostru,si atunci facem un pod de iubire si de lacrimi intre lumea aceasta si lumea cealalta... Nu prea intelegem nici ce-i cu plecarile astea catre vesnicie si atunci - da, acum putem recunoaste!-plangem de dor. Ne e dor de prezenta Dumneavoastra, Domnule Profesor DAN PLAESU!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)