AŞII ŞCOLII NORMALE

cor mixt SNVL iasi ,,ziua Domnului,,

2011-01-01T07:36:00.000-08:00

unde e cel care NU MAI E?

2010-12-04T10:04:00.000-08:00

Am aşteptat atâta timp să te vindeci, ne-am rugat pentru tine şi-am dorit atât de mult să intervină o minune în viaţa ta… Chiar dacă speranţele noastre au fost zdrobite, suntem alături de tine, până la sfârşit.

Incă nu ne-am obişnuit cu ideea că nu vei mai fi printre noi, ne este greu fără tine, dar încercăm să părem puternici.

Stii, cuvintele n-ar putea spune niciodată cât de mult ai însemnat pentru noi. Iti mulţumim că ne-ai învăţat să fim plini de viaţă in orice clipă, îţi mulţumim că întotdeauna ai împărţit zâmbetul tău larg cu noi, chiar dacă noi poate eram mai “zgârciţi”. Iţi mulţumim că deseori vorbeai şi în locul nostru la ore.

Ne este dor de tine şi de cheful tău de viaţă…cine ne va mai molipsi cu optimism şi curaj aşa cum o făceai numai tu? Ai ştiut întotdeauna să păstrezi temerile pentru tine şi să împărtăşeşti doar curajul tău altora. Niciodată nu te-ai plans de crucea pe care ai avut-o de dus. Ai fost atât de puternic şi încrezător! Mereu spuneai ca viata merge inainte si ca vei trece si peste asta... Ai ramas atat de calm in momentele de incercare, ai asteptat si ai sperat atunci cand nimeni nu avea raspunsuri la intrebarile tale...

Ai ales sa taci in loc sa ne spui si noua nelinistea ta. Mereu ne vom aminti cu drag de glumele tale, de vorbele tale, de felicitarile si florile de 8 Martie, de pasa ta la acel meci de fotbal important, de intreaga ta fiinta! Ai fost si vei ramane intotdeauna un baiat deosebit cu un suflet frumos si bun...Iti multumim ca tot timpul ne-ai iertat si ne-ai acceptat asa cum eram... Iti multumim ca ne-ai tachinat, ca ai dat mereu tonul bucuriei si al rasului, iti suntem recunoscatori ca ne-ai invatat cum sa dirijam aceasta orchestra care se numeste VIATA...iarta-ne daca in noi nu ai gasit ceea ce cautai, poate te-am mai dezamagit...iarta-ne ca ne-am mai certat... Stim ca in inima ta mare ai gasit intotdeauna intelegere si iubire. Ai fost si vei ramane o floare aleasa, mereu ai stiut sa emani parfum si gingasie in jur, iar aceasta va dainui vie in inimile noastre.

Se spune ca frunzele mor ruginii, insa tu ai vrut sa fii mai diferit; si chiar daca te-ai stins asemeni unei frunze de toamna, intr-o zi de toamna, ai fost o frunza care a cazut prea repede din pomul vietii. Ai luptat cu demnitate si in tacere pana cand frigul toamnei te-a doborat. Putine persoane sunt asa, de aceea te iubim atat de mult! Cufarul cu amintiri frumoase este mult prea plin si iti promitem ca vom pecetlui aceste amintiri in inimile noastre pentru totdeauna. Nu te vom uita niciodata, dragul nostru Alex! Colegii tai si doamna diriginta-TE IUBIM MULT!

(text scris de Sanda Moraru si citit la mormantul lui Alex de Eliza Stefan)

In memoria unui campion, Alexandru Gângă

2010-12-04T08:16:00.000-08:00

2010-11-26T08:20:00.001-08:00

Alex privea viata cu ochi increzatori. II placea fotbalul, muzica, scoala... isi iubea parintii si colegii. Era un adolescent cu multe visuri, un copil bun si luminos. La varsta cand tinerilor le cresc aripi pentru viata, Dumnezeu i-a dat lui altfel de aripi; i-a dat aripi pentru zborul in cer. Fie-ti zborul lin , dragul nostru Alex!

Dumnezeu sa te odihneasca, draga Alex!

2010-11-22T10:17:00.000-08:00

Dupa o grea suferinta Alex s-a stins din viata. Slabita de boala , inima lui n-a mai rezistat. Imi amintesc ce spunea ultima oara cand l-am vazut:" Dumnezeu mi-a dat boala asta mie, pentru ca a stiut ca eu o pot duce. Bine ca nu a fost sora mea, sau altcineva din familie..."

Anunt important

2010-10-13T03:40:00.001-07:00

Ziua Europeană a Limbilor din 2010 marchează lansarea competiţiei Poveştile limbii. Organizată de Comisia Europeană, competiţia urmăreşte să demonstreze, prin istorisiri plăcute şi amuzante, cât de variate sunt beneficiile pe care le poate oferi cunoaşterea limbilor străine, precum şi să inspire oamenii să înveţe limbi străine.

Cetăţenii cu vârsta de cel puţin 18 ani din cele 31 de ţări europene sunt invitaţi să îşi spună poveştile despre avantajele cunoaşterii limbilor străine.

ETAPELE COMPETIŢIEI

Competiţia constă din următoarele trei etape:
(1) Prima etapă începe în 30 septembrie 2010 şi se încheie în 31 ianuarie 2011 („Perioada de trimitere”). În Perioada de trimitere, participanţii persoane fizice îşi pot trimite relatările în orice format acceptat.
(2) În etapa a doua („Runda votului public”), care se derulează între 30 septembrie 2010 şi 31 ianuarie 2011, orice persoană din public poate alege cel mult trei materiale pe care să le voteze. În fiecare ţară, materialul care întruneşte cele mai multe voturi şi este confirmat de către juriu (a cărui compoziţie urmează a fi anunţată) va fi declarat câştigător naţional. După această fază, ar trebui să fie anunţaţi 31 de câştigători naţionali (câte unul din fiecare ţară participantă).
(3) În etapa a treia („Festivitatea de premiere”), cei 31 de câştigători naţionali vor fi invitaţi la Bruxelles pentru Festivitatea de premiere, care se va desfăşura la Bruxelles în 10 mai 2011, în cadrul Zilei Europei 2011.

Trei dintre votanţii online vor fi aleşi prin tragere la sorţi după încheierea Rundei votului public. Aceşti votanţi norocoşi vor fi premiaţi cu o excursie la Bruxelles, unde vor participa la Festivitatea de premiere şi vor întâlni celebrităţile care sprijină competiţia.

CUM PUTEŢI PARTICIPA

În Perioada de trimitere, participanţii persoane fizice îşi pot trimite relatarea online completând formularul de participare. Pentru a se înscrie, participanţii trebuie: (a) să respecte condiţiile de eligibilitate; (b) să îşi comunice numele întreg şi adresa de email; şi (c) să citească şi să accepte aceste termene şi condiţii ale competiţiei, precum şi avizul juridic.

În Runda votului public, fiecare persoană poate vota materialele pe care le-a ales. Votanţii online pot vota trei materiale din orice ţară, inclusiv a lor; de exemplu, un cetăţean german poate vota un material grecesc. Înregistrarea se va face automat. Toate voturile trebuie acordate manual. Nu se permite votarea automatizată.

ELIGIBILITATEA

Participanţii trebuie să fie:

(1) cetăţeni şi rezidenţi ai unuia dintre cele 27 de state membre ale Uniunii Europene: Austria, Belgia, Bulgaria, Cipru, Republica Cehă, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Ungaria, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Olanda, Polonia, Portugalia, România, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, Regatul Unit; ţările SEE: Islanda, Liechtenstein, Norvegia; ţară candidată: Turcia.
(2) în vârstă de cel puţin 18 ani în momentul înregistrării.

FORMATUL MATERIALELOR

Concurenţii îşi pot trimite materialele/relatările în oricare dintre aceste formate: video, audio, text, ilustraţie (fotografie, desen sau grafică), ţinând cont de aceste specificaţii tehnice:
(1) pentru audio şi video: lungimea maximă este de 2 minute
(2) pentru ilustraţii: mărimea maximă permisă este A2

Concurenţii trebuie să îşi trimită materialul în oricare dintre cele 23 de limbi oficiale ale Uniunii Europene: bulgară, cehă, daneză, olandeză, engleză, estonă, finlandeză, franceză, germană, greacă, maghiară, irlandeză, italiană, letonă, lituaniană, malteză, polonă, portugheză, română, slovacă, slovenă, spaniolă şi suedeză.
Conţinutul poveştii se poate referi însă la orice limbă, nu numai la cele europene.

CRITERIILE DE SELECŢIE

Prin Runda votului public, votanţii online şi Juriul (a cărui compoziţie urmează a fi anunţată) vor evalua contribuţiile din perspectiva creativităţii, a originalităţii şi a relevanţei.

Câştigătorii naţionali vor fi contactaţi de Comisia Europeană prin email şi vor fi invitaţi să participe la festivitatea de premiere din Bruxelles. Dacă nu se poate lua legătura cu un câştigător naţional după ce a fost depus un efort rezonabil, dacă se constată că acest câştigător nu este eligibil sau dacă acesta nu poate sau nu respectă acest Regulament oficial, respectivul câştigător naţional va fi descalificat, iar Comisia Europeană poate selecta, în baza propriei opţiuni, un alt câştigător naţional.

PREMIILE

Câte un câştigător naţional din fiecare ţară va fi invitat să participe la Festivitatea de premiere de la Bruxelles, din 10 mai 2011. Cei 31 de câştigători naţionali vor fi premiaţi cu o excursie la Bruxelles, pentru o experienţă cu adevărat europeană – capitala europeană, instituţiile europene şi oamenii din culise, precum şi privilegiul de a întâlni celebrităţile care sprijină competiţia. Comisia Europeană va acoperi costurile de transport şi cazare pentru câştigători

Dintre cei 31 de finalişti, trei concurenţi vor primi la Bruxelles titlul de Campion european. Aceşti trei Campioni europeni vor primi un premiu special.

DIVERSE

Comisia Europeană îşi rezervă dreptul de a modifica termenele şi condiţiile acestei competiţii fără notificare prealabilă, dacă, indiferent din ce motiv, aceasta nu poate fi realizată, desfăşurată sau finalizată conform planului.

Prin însuşi faptul de a participa, participanţii acceptă (a) să respecte acest Regulament oficial, inclusiv toate cerinţele de eligibilitate, şi (b) să respecte deciziile Comisiei Europene, care au caracter definitiv şi obligatoriu în toate aspectele referitoare la competiţie.

Informatii suplimentare: http://www.tonguestories.eu/ro/about

2010-06-24T08:12:00.000-07:00

ASCULTATI POVESTEA VORBEI LA RADIO TRINITAS, ORA 17 SI 25 DE MINUTE

imagini de la premierea de sfarsit de an. La revedere clasa a X-a A

2010-06-12T10:17:00.001-07:00

Ne pare bine ca a venit momentul acesta, al premierii. A fost un an greu, cu multe complicatii si tot felul de obstacole. Despre ele... mai tarziu. Acum ..despre noi:

PREMILUL I- ALEXANDRA MORARU;

PREMIUL II- MADALINA IVASCU;

PREMIUL III-ALEXANDRA TELEMAN;

MENTIUNI

- MIHAELA MINJESCU

- ELISABETA STEFAN

-ALINA CHIFAN;

-ANEI LAVINIA;

-DIANA SCANTEI.

FELICITARI!!!!! VACANTA PLACUTA!

cum e pe la altii (daca aveti rabdare sa cititi, puteti afla lucruri interesante)

2010-05-25T07:03:00.000-07:00

Sistemul de invatamant din Portugalia cuprinde gradinita, scoala primara si scoala secundara. In cadrul fazei secundare, se poate opta intre o educatie obisnuita, o educatie profesionala sau chiar un curs special in zona artei. Se poate opta si pentru un invatamant profesional specializat. Tipuri speciale de educatie scolara: invatamant special; ensino profissional (invatamant profesional); ensino recorrente (educatia adultului); ensino a distancia (invatamant la distanta); predarea limbii portugheze in strainatate. Invatamantul superior e organizat in doua subsisteme: ensino universitario (universitar), referitor in principal la cunostintele teoretice; ensino politecnico (politehnic), orientat catre viata profesionala a studentului. Sistemul de invatamant al Portugaliei este impartit in doua zone de responsabilitate: Ministerio da Educacao (Ministerul Educatiei) are in responsabilitate scolile si institutiile profesionale, gradinitele, scolile primare si scolile secundare; Ministerio da Ciencia, Tecnologia e Ensino Superior (Ministerul Stiintei, Tehnologiei si Universitatile de Invatamant Superior) are in responsabilitate institutiile federale, private si cooperative de studii superioare. Sistemul portughez de invatamant nu este impartit in trimestre sau semestre, anul scolar fiind abordat ca un tot unitar (din septembrie si pana in iunie). Exista o vacanta de Craciun de doua saptamani si o vacanta de doua saptamani de Pasti. Scoala incepe de obicei la 8.30 si se termina la 14.30. Dupa-amiaza nu sunt ore dar anumite scoli ofera workshopuri optionale. Sistemul educational public portughez se divide in 3 cicluri distincte:

1. Educatia elementara (elementary): 6 clase de la 6 la 12 ani (clasele 1-6)
2. Educatia secundara (secondary): 4 clase de la 12 la 16 ani (clasele 7-10)
3. Bacalaureatul: 2 clase de la 16 la 18 ani (clasele 11-12)
Dupa finalizarea educatiei secundare (la sfarsitul clasei a 10-a), elevii pot parasi scoala cu un certificat de absolvire a ciclului secundar sau pot continua educatia la liceu pentru doi ani.
In cadrul ciclului secundar, cele mai multe obiecte de studiu sunt obligatorii: Stiinte Naturale, Stiinte Sociale, Educatie Plastica si Vizuala, Limba si Literatura Portugheza, Limbi straine (de obicei Limba Engleza), Matematica, Muzica, etc.
In cadrul ciclului de bacalureat, in clasa a 11-a obiectele obligatorii sunt Limba si Literatura Portugheza I, Limbi straine I (de obicei Limba Engleza), Filosofia si Educatie Fizica iar in clasa a 12-a, obiectele obligatorii sunt Limba si Literatura Portugheza II, Limbi straine II (de obicei Limba Engleza) si Istoria. In ambele clase de Bacalaureat, elevii trebuie sa-si aleaga in functie de specializarea universitara pe care doresc sa o urmeze, alte 3 obiecte dintre Fizica, Chimie, Biologie, Matematica, Latina, Greaca sau alte obiecte aflate in curricula optionala.
Pentru a fi eligibili din punct de vedere lingvistic, elevii trebuie sa aiba cunostinte elementare spre medii de limba portugheza (sa fi studiat portugheza cel putin 2 ani in scoala generala sau liceu) sau de limba engleza.

Criterii de eligibilitate:

Elevii trebuie sa aiba varsta cuprinsa intre 15 ani si 18 ani in momentul inceperii programului
Elevii trebuie sa aiba cunostinte medii de limba engleza si/sau de limba portugheza. Centrul de Educatie Internationala va administra un test de limba engleza, pentru a determina nivelul cunostintelor elevilor. In cazul in care nivelul cunostintelor de limba engleza si/sau de limba portugheza nu este suficient, acestia pot participa, contra cost, la cursurile de limba engleza si/sau portugheza organizate de Centrul de Educatie Internationala
Elevii trebuie sa fi avut rezultate bune la invatatura in ultimii 3 ani de studii. Ei trebuie sa prezinte foaia matricola pentru anul curent si pentru cei 2 ani precedenti. Elevii trebuie sa fi obtinut in anul curent si in cei 2 ani precedenti media generala minim 7,50
Elevii trebuie sa demonstreze calitati personale necesare parcurgerii unui perioade determinate de timp departe de casa. Aceste calitati includ maturitate, flexibilitate, deschidere, onestitate, integritate si responsabilitate. Evaluarea calitatilor personale se va realiza in cadrul unui interviu personal, prin discutii cu parintii si prin evaluarea referintelor de la profesori
Elevii trebuie sa se simta comfortabil cu decizia de a participa la acest program. Aceasta nu trebuie sa fie decizia parintilor sau a profesorilor ci o decizie luata de elev, cu sprijinul total al parintilor si profesorilor si cu intelegerea provocarilor pe care le aduce aceasta experienta.
Decizia finala de acceptare a elevului apartine reprezentantilor Centrului de Educatie Internationala Romania.

Regulile programului:

Respecta legile Portugaliei si ale orasului de resedinta. Conform acestor legi, consumul de bauturi alcoolice pentru persoanele sub 21 de ani, folosirea sau posesiunea de droguri sunt ilegale. Constientizeaza ca legislatia in domeniu din Portugalia este diferita de cea din Romania si orice violare a legii poate avea consecinte serioase;
Considera-te un membru al familiei gazda, respecta regulile si obiceiurile acesteia si accepta responsabilitatile care ti se incredinteaza;
Accepta plasamentul in familia gazda;
Evalueaza-ti starea de sanatate inainte de a aplica. Daca ai o suferinta care se poate agrava datorita sederii in strainatate, atunci nu ar trebui sa aplici;
Citeste si respecta toate materialele referitoare la siguranta, sanatate, mediu inconjurator;
Respecta regulamentul liceului in care studiezi;
Calatoreste numai cu membri adulti ai familiei gazda, cu coordonatorul regional sau local, cu oficiali ai liceului sau in excursii de grup. Vizite ale familiei naturale din Romania sau calatorii in Prtugalia cu aceasta nu sunt permise decat in situatii exceptionale si numai cu acceptul scris al coordonatorilor programului;
Conducerea sau achizitionarea unui vehicol (autoturism, motocicleta, barca sau orice alt vehicol care necesita permis de conducere) este interzisa. Conducerea unor asemenea vehicule este permisa doar in prezenta unui instructor autorizat, numai in timpul orelor de instructaj, si numai pentru scopul de a obtine un permis de conducere. Chiar daca permisul de conducere este obtinut in timpul sederii in Portugalia, elevului ii este interzis sa conduca vehicolul pentru care l-a obtinut;
Elevii care au indicat in formularul de aplicare ca nu fumeaza, nu trebuie sa fumeze pe parcursul programului. Elevii care mentioneaza ca fumeaza in formularul de aplicare trebuie sa respecte regulile referitoare la fumat ale familiei gazda si ale comunitatii;
Programul se incheie in maxim doua saptamani dupa ultima zi de scoala (o saptamana in cele mai multe cazuri) si elevii trebuie sa se intoarca acasa in acest interval;
Centrul de Educatie Internationala Romania isi rezerva dreptul de a exclude din program orice elev care nu respecta regulile de mai sus. In cazul in care parintii isi retrag copiii din program inainte de finalizarea acestuia, taxele nu vor fi returnate;
Centrul de Educatie Internationala nu are capacitatea legala de "in loco parentis" pentru elevii selectati in program iar parintilor naturali le revin toate drepturile si obligatiile parintesti.

2010-02-25T10:07:00.000-08:00

Normalistii din Iasi la o prezentare de carte- "Inchina-te, copile", de Sofia Timofte

2010-02-25T10:04:00.000-08:00

Craciunul altfel

2009-12-21T21:29:00.000-08:00

Eliza Stefan

Am început să scriu mesajul acesta de câteva ori.. l-am tot şters.. îl scriu din nou. Îi salut cu drag pe toţi cei care nu s-au bucurat de Crăciun dintr-un motiv sau altul. Pe cei care nu s-au bucurat "dintr-un motiv" îi salut cu mâna dreaptă.. pe cei care nu s-au bucurat "dintr-altul".. cu mâna stângă.

Îi salut pe toţi cei care au fost cu colindul şi nu au simţit în ei bucuria adevărată a naşterii Mântuitorului. Îi salut pe toţi cei care au ascultat colinde şi nu au auzit cântecul sublim al îngerilor care au cântat la iesle. Îi salut pe toţi cei care au mâncat sau au băut şi nu s-au simţit săturaţi. Îi salut pe toţi cei care au primit sau au dat cadouri şi nu s-au simţit satisfăcuţi. Îi salut pe toţi cei care au primit pe mess cele mai impersonale urări de Crăciun. Îi salut pe toţi cei care au auzit de atâtea ori "Crăciun fericit" încât aceaste cuvinte au devenit cuvinte de lemn în care bate toaca cea mai amară tristeţe. Îi salut pe toţi cei care au fost înconjuraţi de prieteni, dar au simţit că lipseşte cineva. Îi salut pe toţi cei care au fost mereu pe drumuri şi nu prea au dat pe acasă..

Atunci când urări precum "Crăciun fericit" şi "Sărbători fericite" devin cuvinte de lemn înseamnă că inima ta a început să fie "de lemn". Şi ce îţi rămâne de făcut? Să începi să o zdrobeşti... să îi smulgi aşchiile.. rând pe rând... să o frămânţi în pumni şi.. să o faci cadou, pentru că tot e Crăciunul... unui tamplar. Am auzit de un Fiu de tâmplar (nu era chiar copilul lui, ci al soţiei sale.. şi al lui Dumnezeu). Din Israel. Am auzit că se pricepe de minune la prelucrat inimi zdrobite. Intră în ele cu dalta.. cu ciocanul.. Procesul mai este cunoscut şi sub numele de "mântuire" şi este cel mai dureros proces.

Aşadar se pare că nu trebuie să vă mai urez un "Crăciun fericit", ci un "Crăciun dureros" în care să fiţi modelaţi de Hristos şi.. să îl lăsaţi să vă modeleze nu numai de sărbători.. ci în fiecare zi.

Îi salut pe toţi cei cu inimile zdrobite.. pline de aşchii.. Îi salut pe toţi cei care sunt dăltuiţi şi le doresc sărbători pline de lovituri :)

"Dumnezeu ne frânge inima pentru a pătrunde mai adânc în noi"...

Nu mai caut pe Google un Crăciun fericit. Suferinţa nu se învaţă pe net.. ci se trăieşte.

activitati practice

2009-12-18T02:09:00.000-08:00

A fost...dar nu mai este...intr-o ora totul s-a terminat.
A fost o experienta nemaipomenita,din care toti am invatat cate ceva.Elevii veniti din Bulgaria si Spania au asistat la o ora,in care noi,elevii din clasa a X-a A cu ajutorul doamnei profesoare Maria Bors aveam sa-i invatam pe acestia cum sa coase pe etamina modele populare romanesti.
Acestia in final au invatat sa coase pe etamina,si noi am invatat sa fim mai cooperativi si comunicativi.
Impreuna am format o echipa extraordinara!!Am fost cei mai buni!!!
Mihaela Minjescu, X A

Cântecul Şcolii Normale

2009-12-15T08:42:00.000-08:00

text scris de prof. Dan Plăeşu, în 2005, cu ocazia împlinirii a 150 de la înfiinţarea şcolii
Discret s-a scurs timpul prin Şcoala Normală,
Marcând destine cu care ne mândrim,
Izvor de istorii obrazul ni-l spală,
Şi fierbe cerneala atunci când vorbim.

Noi, cei de astăzi, pe umeri purtăm
Povară sfântă, înscrisă pe coală,
Un crez, un nume avem să păstrăm
Bisericii noastre, Şcoala Normală.

Ne închinăm cu toţii la castani
Atunci când gânduri rele dau năvală,
Rugându-ne ca, peste ani şi ani,
Să ne spovedim la Şcoala Normală.

Şi toaca transformată-n clopoţel,
Trezind Copoul uşor mai la vale,
Sădeşte în oameni acelaşi ţel:
Binecuvântarea Şcolii Normale.

2009-11-21T08:16:00.000-08:00

din intelepciunea omenirii

2009-10-03T00:44:00.000-07:00

"Daca iti faci planuri pentru un an, cultiva orez,daca iti faci planuri pentru zece ani, cultiva copaci,daca iti faci planuri pentru o viata, educa OAMENI."-Proverb chinezesc.

2009-07-08T06:54:00.001-07:00

Vacanta!

2009-06-19T23:46:00.000-07:00

Ce face un om cand e absolut liber? Raspunsul corect: nimic! Dormi, pierzi timpul, iarasi dormi...adica nimic. Caci nu te obliga nimeni sa inveti, sa-ti faci temele, nu ai examene de dat, nu ai nimic de facut. Asa ca sprijini un copac si te gandesti ce bine era la scoala. A inceput vacanta. O fi bine, o fi rau? ce parere aveti? Cu drag, Alex

Domnului Profesor, cu dragoste

2009-04-12T10:46:00.000-07:00

Ne e dor de Dumneavoastra, domnule Profesor! De lectiile tonice si relaxante de matematica, de replicile Dumneavoastra glumete,de prezenta Dumneavoastra...Unde, in ce catalog sa trecem noi acum faptul ca Domnul Profesor DAN PLAESU nu este prezent?Ca a fost pe-aici, prin viata, timp de 53 de ani, dar ca acum lipseste?!S-a dus sa moara putin...Poate l-au chemat ingerii sa le dea lectii de matematica... Si cu noi ce faceti, Domnule Profesor? Noi cui ramanem? Nu plangem. Stim ca plansul nu ar fi acum de niciun ajutor. Doar ploua lacrimi din seninul ochilor nostri, fara voie, fara voie...Nu plangem, nu va fie teama! Numai ca inca nu stim cum sa acoperim prapastia asta mare din sufletul nostru,si atunci facem un pod de iubire si de lacrimi intre lumea aceasta si lumea cealalta... Nu prea intelegem nici ce-i cu plecarile astea catre vesnicie si atunci - da, acum putem recunoaste!-plangem de dor. Ne e dor de prezenta Dumneavoastra, Domnule Profesor DAN PLAESU!

2009-03-06T21:59:00.000-08:00

Concursul de sah s-a incheiat. Fiecare dintre participanti a plecat acasa cu cate ceva;diplome, carti, martisoare, obiecte diverse. Campion al inteligentei a fost declarat Andrei Zaharescu, din clasa a XII-a D. Felicitari!

ANUNT

2009-02-20T08:04:00.000-08:00

CAMPIONII INTELIGENTEI
CONCURS DE SAH

CU PREMII PENTRU FIECARE PARTICIPANT
INSCRIERILE SE FAC LA
*ELIZA ŞTEFAN(clasa a IX-a A)
CONCURSUL SE VA DESFASURA SAMBATA, 28 FEBRUARIE 2009, DE LA ORA 10

SPONSOR
APEC- ASOCIAŢIA PENTRU O EDUCAŢIE DE CALITATE

Viaţa la Castel ( episodul 3)

2009-01-22T09:48:00.000-08:00

Viaţa dusă de viitorii luminători şi purtători ai cuvântului de bine de la "Vasile Lupu" era ceva asemănător cu o viaţă militară.Ea curgea cu regularitatea unui cronometru, cu lecţiile care începeau de la ora opt dimineaţa şi se terminau la ora la ora douăsprezece, cu masa ce se lua în vasta sală a sufrageriei, pavată cu mozaic, având deoparte şi de alta cele două rânduri de mese mari, cu feţele de marmură albă, cu pereţii împodobiti de chipurile marilor cugetători ai omenirii şi cu icoana aşezată pe peretele dinspre răsărit. Urmau orele dexterităţilor de după-amiază, apoi orele de mediataţie, până la ora şase, seara, când începea ora de violină. În această oră aveai ocazia să asculţi atâtea melodii! Venea apoi masa de seară, la ora şase, când cele unsprezece plutoane de elevi se adunau în “pătrat”, în curtea interioară, de unde, în cea mai desăvârşită ordine, în pas cadenţat, pe aşternutul lucios de mozaic al coridoarelor, se îndreptau spre sufrageria spaţioasă.
În viaţa noastră de perfectă ordine pe care-o trăiam la Castel exista, însă, o zi pe an, o zi când elevul de la clasa I mergea braţ la braţ cu cel din ultimul an, când elevii aveau învoire în oraş până la ora 12 noaptea… Această zi era 30 Ianuarie- patronul Şcolii “Vasile Lupu” Atunci Castelul se îneca în verdeaţă, flori şi lumină. Coridoarele se aşterneau cu preşuri persane, până sus, la sala de festivităţi ale cărei candelabre electrice erau aprinse până la ultimul bec, luminând ca-n sălile de recepţii domneşti. Serbarea se desfăşura în faţa familiilor profesorilor şi ale celor mai de seamă personalităţi ale Iaşului, era tot ce se poate închipui mai măreţ. Pentru tot Iaşul, 30 Ianuarie era un adevărat eveniment. Masa de la prânz şi seara din această zi era masa banchetelor alese. A doua zi, în orele de dimineaţă nu se ţineau cursuri. Elevii se sculau la ora nouă, iar după amiază erau doar trei ore de dexterităţi

Castelul vasilian (episodul 2)

2009-01-12T05:00:00.000-08:00

Iată, au trecut peste patruzeci de ani de atunci(jurnalul a fost scris in 1965)şi-n faţă îmi apare şi acum atât de clar, icoana Castelului vasilian, în cadrul poeziei în care l-am cunoscut atunci, în splendida zi de toamnă când m-a cucerit bătrânul Iaşi. În faţa uşii principale drumul se desface în două: o parte fuge spre stânga, spre casa de apă, spre grajdurile instituţiei uunde se aflau vite de rasă, adăpostul porcilor de soiuri diferite, adăpostul păsărilor de curte de soiuri exotice, spre droşcărie, toate întreţinute într-o perfectă ordine şi curăţenie; şi mai departe, drumul curat, prunduit, dădea în parcul larg, cu aparate de gimnastică, cu bănci pentru odihnă, aşezate sub adăpostul bogatului frunziş de arţari şi tei, cu pajiştea pe care echipele de oinişti desfăşurau atunci spectaculosul nostru joc naţional. Niciodată un joc n-a fost şi nu va fi în stare să dezvolte mai armonios toate, dar absolute toate părţile corpului, aşa cum o poate face oina, acest joc românesc, întrecând chiar şi vestita gimnastică suedeză. În jurul parcului se întinde pădurea tainică în care nevăzuţii cântăreţi înaripaţi, ascunşi în frunziş, îşi execută repertoriile primăverii, ale verii şi ale toamnei. Aproape de intrarea în parc, spre dreapta, apare între tei clădirea pităriei unde maşina acţionată electric frământă aluatul care ne dă gustoasa pâine fabricată “la noi”… Dacă din faţa intrării principale apuc spre dreapta, ajung în faţa serei în care orhideele şi încă multe varietăţi de nobile flori farmecă ochiul. De aici primăvara apăreau frumoasele exemplare indigene şi altele aduse din împărăţia ţărilor fără iarnă, cu care se împodobea grădina din faţa Castelului Vasilian. În această locuinţă subpământeană a florilor, când gerul crăpa pietrele, florarul Fontana, cu iluziile trăirii sale sub seninul cer al Italiei, fredona cântece de pe meleagurile Lombardiei, ale Padovei, de pe Via Appia, în timp ce mâna-i dibace făcea ordine printre gingaşele vieţuitoare fără glas şi fără pas.
În faţa serei, era locuinţa directorului – o casa frumoasă, albă, visând înecată în trandafiri agăţători, în boschete de tuia şi de liliac… Cotind la stânga, trec prin faţa beciului larg, încăpător, unde în desăvârşită ordine, stau puse la păstrare fructele grădinii, iar mai spre fundul subteranei stau vasele cu porfiriul ce udă mesele elevilor la praznicile naţionale şi creştineşti. Deasupra beciului stă clădirea unde se cresc viermii de mătase. Mai înainte: iată uzina electrică de unde porneşte curentul ce luminează feeric, aşezarea ca-n poveşti, începând de la sălile de clasă, coridoare, subsoluri, capela, infirmeria, grajdurile, baia, sera, garderoba, spălătoria mechanică, până la discretele becuri aşezate pe cele mai tăinuite alei, din grădină. În partea dinspre nord-est se află văioaga unde se adăposteşte stupăria cu zecile sale de şiruri de stupi, mai încolo via, livada de pomi fructiferi şi apoi pădurea de tei, ulmi, jugastri, şi peste ea, în zare, pe fundul unei tainice văi, bisericuţa satului Cârlig, îmbrăcată în iederă, ca străvechile bisericuţe şi capele din Normandia sau Champagnie…
Grigore Sturzu

Castelul vasilian

2009-01-03T08:12:00.000-08:00

Fotografie a vechii cladiri
Dragi normalisti, nu-i asa ca nu va cunoasteti prea bine scoala? Pentru a va ajuta sa o cunoasteti publicam in serial cateva fragmente dintr-un jurnal al unui absolvent al scolii noastre: Grigore Sturzu. Nu stim prea multe despre el; a terminat Scoala Normala in 1912, apoi a functionat ca invatator prin Moldova. Dar ne-a ramas de la Grigore Sturzu un minunat jurnal despre scoala pe care a indragit-o, despre colegi si profesori. Cititi si luati aminte!
Până atunci nu mai văzusem Iaşii şi toate câte mi se înfăţişau privirilor mi se păreau din altă lume: Râpa galbenă… Strada Carol cu grădinile ei largi, de o parte şi de alta, cu boschetele lor, tăinuind bănci vopsite în gri, cu aleile tivite cu tufe de coacăză, iasomie şi stânjenei, eleotrop şi regina nopţii, cu fântâni arteziene în faţa caselor bătrâneşti, toate răspândind farmec de poveste veche…
Grădina publică cu teiul purtând un nume ilustru, rondurile cu şiragul de lămpi suspendate care, privite noaptea, de pe dealul Galatei, par o scară cu trepte de aur urcând spre cer; Iaşul cu bisericile –cetăţi…Iaşul cu toate ale sale care te pătrund în fiinţa întreagă, Iaşul în care s-au păstrat urmele atâtora care azi au dispărut demult; Iaşul Cetatea cugetătorilor, a celor ce vor să trăiască din trecutul glorios, din amintirile de odinioară, oraşul generoaselor porniri, al scumpelor suveniruri…
Ziua aceea poleită nostalgic de soarele începutului de toamnă, bătea la poarta sufletului meu ca un târziu regret. Bruma timpurie lăsase urme pe frunzele teilor de la Ronduri, de prin parcuri, din care unele căzuseră în colbul aleilor, în colbul drumului, pe iarba de pe lângă Casa de ape, pe frunzele butucilor de vie cu rod bogat, chihlimbariu, din viile de la Rallet, Bădărău, Burghelea, pe frunzele copacilor ce străjuiesc şoseaua ce duce spre Breazul izvoarelor cu apă minerală. Pe sârmele telefonului, rândunelele începuseră să înşire mărgele. Eram fermecat de cele ce vedeam şi eram trist…
Castelul. După un drum de aproximativ trei kilometri, alături de cea mai dragă şi mai scumpă fiinţă din zilele acelea,tata, iată, la o cotitură a şoselei, ne apare în faţă o poartă grea de fier, de culoare cenuşie, ce se deschide-n două părţi, alunecând cu cele două rotiţe, pe două sferturi de cerc de şină de fier, fixate în beton. În dreapta, casa portarului, curată, ascunsă în dosul unei perdele de zorele cu flori târzii. Mai înainte, pe aceeaşi parte, apare dintre copaci bătrâni, capela, un templu de construcţie solidă, sobru şi totuşi frumos, zidit din cărămidă roşie cu uşi de stejar, artistic lucrat, cu migăloasă sculptură. Mai târziu, intrând în capela aceea, am rămas impresionat de frumuseţea interiorului şi a catapetesmei minunat sculptată în lemn de stejar, închipuind curpenul, frunzele şi rodul viţei de vie. Am aflat, atunci că minunata sculptură era opera măestrei dalte a lui Iosif Moianu, profesorul nostru de lucru manual. Păşind mai departe, tot pe dreapta, o altă daltă a dat viaţă unui nud de femeie, şezând în genunchi, ţinând în tinerele sale mâini vasul închipuind o amforă aplecată, din care ţâşneşte în mijlocul unui bazin, o şuviţă de apă cristalină. Nudul era opera sculptorului V.A. Gheorghiţă, fost elev al Castelului cu câţiva ani în urmă. În stânga, din mijlocul unui havuz circular, o fântână artesiană îşi făcuse o umbrelă multicoloră, din fire subţiri de apă, proiectată pe roşul clădirii infirmeriei, pe spalierii de gutui şi peri, pe boschetul de liliac şi mărgăritărel.
Iată ce curată şi prunduită proaspăt, mărginită de cele două şiruri de castani apare aleea de la poarta de fier, vopsită cenuşiu, până-n uşa principală a clădirii ca-n poveşti! Clădirea mândră, cu patru turnuri, de-o arhitectură specifică, cu pereţii strălucind de albul varului proaspăt, cu acoperişul de dane roşii- la partea din dreapta a clădirii şi tablă argintie, la partea din stânga. Înfăţişarea acestui frumos edificiu, cu liniile sale severe, cu inscripţia de pe frontispiciu, mi-a inspirit atunci, când l-am văzut pentru prima dată plăcerea şi respectul ce-l voi simţi mereu în visările mele, cu gândul plecat înapoi, pe firul anilor trecuţi. Şi mereu vie îmi va rămâne în minte impresia ce mi-a fermecat întreaga fiinţă sufletească din acea toamnă ce mi-a descoperit bătrânul Iaşi cu poezia în care el doarme de veacuri şi care farmecă şi robeşte inimile…!
Mai târziu, când am devenit unul dintre cei ai familiei de la Castel, în nenumărate dăţi, am colindat fiecare colţişor al acestei aşezări minunate, admirând cu tot mai neogoită lăcomie neasemuitele sale frumuseţi…Va urma

LA MULTI SI FRUMOSI ANI!

2008-12-29T23:33:00.001-08:00

Christmas Icons

2008-12-19T00:23:00.000-08:00

Asii in excursie prin oras

Povestea mea

2008-11-19T08:18:00.000-08:00

Am sperat, sper si voi spera ca de obicei sa inving temerele si obstacolele.Iata-ma ... sunt aceeasi fata pe care unii au cunoscut-o de multa vreme. Aceeasi fata ca intotdeauna, cred ca la fel de suparacioasa si incapatinata. Numele meu este Madalina si sunt nascuta pe data de 17 iulie 1993 si sunt in zodia Racului ,zodie care semnifica un semn de Apa ,cardinal, feminin (introvertit),nocturn.Luna se afla in domiciliu,Saturn,in exil,Jupiter si Neptun se afla in exaltare,iar Marte este in cadere.Constelatia Racului confera o viata plina de miscare,agitatie,energica,participativa si interprinzatoare. Sunt foarte nerabdatoare ,putin neincrezatoare, comunicativa si cu un spirit artistic. Ador plimbarile sub clar de luna si sa privesc la cerul instelat, imi plac petrecerile,seratele,deoarece sunt o fire mai romantica.Cu un grad de inteligenta mediu,harnica si cu un caracter aproape puternic, dar cred ca asa e mai bine. Asadar cred ca nu trebuie sa fii frumos si foarte destept pentru a fi perfect pentru tine.Fiecare om are personalitatea lui si felul lui de a fi.Mi-a fost foarte greu sa imi scriu gandurile,dar cred ca am reusit. Madalina Ivascu

br>
width="468" height="60" border="0" />

provocari europene

2008-11-16T23:02:00.001-08:00

Ia-ţi camera foto şi fă câteva fotografii despre cât de mult îţi place laptele ţie, familiei tale sau prietenilor tăi. Lasă-te inspirat de creativitatea ta. Cum să transformi laptele într-un premiu? Dacă eşti înscris într-o şcoală primară sau secundară din Uniunea Europeană şi nu ai mai mult de 20 de ani la 1 octombrie 2008, atunci participă la acest concurs. Te poţi înscrie online cu maximum două fotografii. Cele mai bune fotografii vor fi expuse într-o galerie foto online, iar cele câştigătoare vor fi folosite pe site-ul Comisiei Europene.
Data limită pentru trimiterea fotografiilor este 28 februarie 2009.
Informaţii detaliate despre concurs pot fi accesate pe site-ul de mai jos: http://www.drinkitup.europa.eu/index.php?id=5

Castiga

2008-11-16T22:56:00.001-08:00

Comunitatea „changers” îşi caută câştigătorii! Cine este europeanul cel mai apropiat de problematica mediului înconjurător? Care este ţara cu cel mai mare număr de cetăţeni implicaţi în lupta pentru o lume mai verde? Manifestă-ţi angajamentul şi fii cel mai bun „changer” din Europa! Creează-ţi profilul, avatarul, si login-ul şi participă şi tu la acest concurs, jucând online pe: http://www.thechangers.eu/
Ultima zi a acestui concurs va fi 31 decembrie 2008.
Campania este organizată de Grupul ALDE din Parlamentul European. Scopul acestui joc este de a conştientiza opinia publică cu privire la schimbarea climatică şi de a oferi sugestii despre cum să fim mai responsabili şi mai apropiaţi de natură în viaţa noastră de zi cu zi. Află mai multe detalii: http://www.alde.eu/index.php?id=climate_change_competition0&L=3%26id%3D83

Votati acest site

2008-11-16T04:26:00.001-08:00

Despre timiditate si leacurile ei

2008-11-16T03:41:00.000-08:00

Se pregateste pentru a fi educatoare sau nu...Alina Nicorici, la practica

http://www.apec-romania.blogspot.com

Timiditatea reprezinta dificultatea de a stabili o relatie sociala cu oamenii intalniti pentru prima data. Pentru unii oameni timiditatea poate sa reprezinte numai teama de situatiile sociale. Pentru altii, timiditatea implica manifestari fizice de jena. Pentru cei mai multi, timiditatea este o combinatie a celor doua simptome intr-o mai mare sau mai mica masura. In oricare dintre situatii, efectele timiditatii pot fi devastatoare. A nu se intelege ca timiditatea este o boala. Desi sunt tacuti si sfiosi, timizii sunt, probabil, cele mai binevoitoare persoane. Este foarte putin probabil ca acestia sa barfeasca sau sa se laude, sa fie insistenti, ostili, aroganti sau agresivi. Au tendinta de a fi prieteni loiali, depun mari eforturi pentru a pastra o relatie odata ce au reusit sa o intemeieze. Adesea par mai profunzi, visatori, ganditori, discreti si modesti. Mai mult decat atat, timizii sunt perceputi ca fiind buni ascultatori (desi, uneori, ei nu sunt deloc buni ascultatori), intelegatori si de incredere. In cadrul echipelor, ei nu se straduiesc sa preia controlul in anumite situatii, evident, acestia nu domina conversatiile si nu vorbesc continuu despre ei. Ei pot sa aiba multe calitati, insa foarte putine puse in valoare.De ce timizii tind, in mare masura, sa nu fie placuti, precum sunt persoanele sociabile? De ce oamenii, in general, se simt mai atrasi de sociabili decat de timizi? De ce se considera ca a fi timid este echivalent cu a fi nepopular? O problema a persoanelor timide este aceea ca nu stiu cum sa se comporte intr-o situatie. Timizii nu au priceperea necesara pentru a pastra o buna functionare a relatiilor umane, ei nu stiu sa inceapa o conversatie, sa ceara o marire de salariu sau sa vorbeasca in fata unui grup, poate sa li se para dificil si sa zambeasca sau sa salute pe cineva. Trairi ce vin spontan oamenilor, in general (surasul, cautarea unor subiecte de conversatie adecvate, adoptarea unei atitudini relaxate, stabilirea unui contact vizual etc.) nu sunt caracteristici innascute persoanelor timide. Comportamentul persoanelor timide prezinta cateva caracteristici:
Neliniste si lipsa increderii in sine in prezenta altor persoane;
Dificultate in gasirea unor replici intr-o conversatie;
Necunoasterea comportament asteptat intr-o anumita situatie;
Lipsa abilitatilor de a interactiona cu altii, prin realizarea unui contact vizual, unui zambet liber, adoptarea unei tinute relaxate si altele.Persoanele timide trebuie, uneori, sa se forteze pentru a reusi sa faca unele lucruri precum mersul la petreceri, purtarea unei conversatii aprinse cu un coleg de clasa etc. Toate acestea, pentru o persoana timida, solicita o cantitate extraordinara de efort.Datorita faptului ca timizii sunt, adesea, tratati cu rezerve sau chiar cu dispret, acestia ajung sa creada ca este ceva in neregula cu ei. Mai mult decat atat, unii oameni ajung sa considere timiditatea ca fiind o forma de incompetenta, iar timizii ca fiind oameni plictisitori sau neatragatori. Daca nu vorbesc, inseamna ca vor sa fie lasati in pace, persoanele sociabile preferand sa se adreseze celor care le raspund. Din pacate, timizii sunt etichetati ca fiind infumurati, neamuzanti, stangaci sau plictisitori. De multe ori, chiar si timizii prefera compania celor sociabili.Unii oameni sunt de parere ca este indicat ca persoanele timide sa spuna celor cu care intra in contact, faptul ca sunt timide, pentru a beneficia de intelegere din partea lor si pentru a-i instiinta ca, contrar aparentelor, nu sunt neprietenoase, infumurate su plictisite. Se poate spune ca acest sfat nu este, intotdeauna, binevenit. Daca aceste persoane spun celorlalti ca sunt timide, atunci oamenii ii vor percepe ca fiind dificili de abordat pentru o conversatie, ocolindu-i. E. Driscu

Va urma...poate

2008-11-16T03:00:00.000-08:00

Greu cu matematica... Roxana

Roxana Ghergut si Alexandra Moraru...in diverse ipostaze

Timpul...

2008-11-15T22:36:00.000-08:00

“Unde esti copilărie”…spunea Eminescu…Trecerea timpului ne transformă şi fiecare an ne face să privim mai nostalgici înapoi către ceea ce am fost…
Imi aduc aminte…eram o copilă blondă,cu ochisorii mari,albastri,încercând să descopăr lumea.Imi placea sa citesc povesti,sa fac litere si bastonase.
Părintii mei erau tineri si frumosi.Aveam bunici pe care ii vizitam în vacante. Iarna,cand totul era plin de zapada,mergeam la sanius si ma intorceam imbujorata,cu picioarele si mainile inghetate.Bunica ma schimba si ma punea langa soba sa ma incalzesc. De abia asteptam sa vina Mos Craciun,care avea intotdeauna sacul plin de bunatati si cadouri pentru mine. Imi placea sa-l trag de barba si ii spuneam bunicii de multe ori ca barba lui seamana cu vata.
Aveam multi prieteni,fete si baieti,copii ai vecinilor,cu care ma jucam de-a v-ati ascunselea,leapsa sau sotron. Ma jucam uneori cu papusile. Imi amintesc,aveam trei papusi,pe care le botezasem Hermina,Raluca si Diana. Le hraneam in fiecare zi,le schimbam rochitele,le impleteam parul.
Casa in care locuiam era mare,cu ferestre inalte,foarte luminoasa. Eram inconjurata de dragoste.
A fost cea mai fericita etapa din viata mea,nu aveam nicio grija,nicio responsabilitate. Toata lumea ma iubea. De abia asteptam sa implinesc sase ani,ca sa pot merge la scoala!
Iata insă ca timpul a trecut si tot ce mi-a rămas este amintirea.
Diana Berghiu

Mici acadele "fermecate"

2008-11-15T09:22:00.001-08:00

Alexandra Moraru, la gradinita de copii. Practica...

Era o zi de toamna ruginita si vai de capul ei. Ma intorceam de la scoala citind revista CoolGirl. Nefiind atenta la drum,ci la interesantul articol despre Madonna m-am abatut de la realitate si am luat-o fara sa-mi dau seama pe o straduta ingusta si luminoasa.
Toti oamenii de pe acea straduta erau foarte fericiti si totul decurgea ca intr-un filmulet perfect. Articolul acela ma atragea foarte tare, asa ca m-am asezat mai confortabil pe o banca sa termin acea noutate de citit. La un moment dat un trecator imi ofera o acadica destul de mare in dimensiuni. Treptat,mancand din acadica spre uimirea mea vantul incepea sa bata mai cu putere si facea ca frunzele aurii sa joace o hora pana spre bolta cerului care era albastra ca o petala de miozot.
Foarte ciudat...nu zaream niciun nor dar,au inceput sa cada stropi mari si amenintatori de ploaie,prelingandu-se in cete de siroaie pe strada.
Terminand acadeua si vrand sa ma intorc inapoi pe drumul initial,s-a iscat dintr-o data o furtuna torentiala. Mi se parea ca in cer se lupta doua suflete care aruncau nepasatoare tunete si trasnete peste umilul pamant.
Incercand sa-mi fac loc prin aceasta aglomeratie, vantul,cu un aspect nemilos mi-a zmuncit cu repeziciune si ciuda revista ce-o tineam cu putere in mana si a inceput s-o analizeze,razand cu pofta de articolele acesteia,care probabil i se pareau ridicole.
Totul parea foarte ciudat,fara sens si incepeam sa ma ingrijorez! Copacii uscati,fara frunze care adineauri pareau blanzi si cuminti acum pareau a fi doar niste schelete sinistre care isi fluturau bratele prin vazduh dandu-mi mii de fiori.
Blocurile si ele s-au transformat in castele bantuite si oamenii in zombi formand cete care se apropiau cu o viteza lenta,parca in reluare,spre persoana mea.
Gandul de a fugi fara sa ma mai uit in urma mi-a fost intrerupt de un ras sinistru care imi asurzea urechile. Era vantul care imi furase revista dar...acum il vedeam mai clar...imi dadeam seama ca de fapt vandul era acea persoana blanda care imi daruise acadica,dar care acum ma privea cu dispret si cu ura.
Acei oameni tranformati in zombi se apropiau cu repeziciune spre mine dorind sa ma captureze. Cu picioarele muiate, am luat-o la fuga si parca imi luam zborul linistita,dar, ceata coborata pe straduta era foarte inecacioasa si ma inaduseam tot mai tare. Cerul a inceput sa se prelinga ca o culoare albastra de pe plansa unui pictor,transformandu-se intr-un fel de fum albastru,care a reusit sa ma doboare, fiindu-mi imposibil sa mai respir.
Am cazut la pamant din zborul meu, iar zombii m-au capturat si au inceput sa-mi ciupeasca carnea de pe fata...eram ingrozita! La aceasta prada a fost martora natura si vantul care radeau in hohote...zombii ma asupreau tot mai tare si simteam ca nu mai am scapare,ca voi muri.
Crezand ca mi-am gasit sfarsitul, m-am horatat sa-mi fac ultima rugaciune...dar simt o durere si ma trezesc instantaneu si dau ametita de ochii mari si blanzi ai surorilor mele care ma ciupeau de obraji-mi rosii ca marul, sa ma trezesc.
Erau inarmate cu acadele si reviste. Mi-au propus sa ne petrecem timpul rasfoind si mancand acadele dar le-am refuzat categoric dandu-le replica ca imi voi petrece timpul citind o carte mult mai interesanta ca de exemplu:Zoro.
Moraru Alexandra

Un suflet colorat

2008-11-15T08:45:00.000-08:00

Eliza Stefan si Diana Florea...intr-un suflet

Ce culoare are sufletul meu?Sufletul meu nu are o singură culoare. Sufletul meu are toate culorile unui curcubeu. Are mult rosu pentru că-mi place să răspândesc dragoste celor din jur. Oranjul reprezintă căldura sufletească ce-mi da putere să iert şi să uit răul.Galbenul mă ajută să-mi atrag lumina soarelui.Verdele reflectă în adâncul fiinţei mele frumusetea naturii ce mă înconjoară. Albastul cuprinde nemărginirea cerului, imensitatea mărilor si sinceritatea în care adeseori mă pierd. Indigo aş vrea să nu existe deoarece reprezintă partea umbrită de micele greseli si răutăti pe care nu reusesc întodeauna să le evit.Violetul culoarea speranţei,mă ajută să merg mai departe pentru a-mi îndeplini visele.
Există si alb in sufletul meu, căci ador puritatea crinului din care am imprumutat aceasta culoare.
Dar negru?Cu siguranta există!. Atunci când tristetea mă cuprinde, când simt că răutatea îşi face loc printre oameni, când suferinţa alungă zâmbetul copiilor, atunci sufletul meu se intristeză cel mai mult.
As vrea să-mi păstrez toata viata culorile din suflet, căci doar el este cel ce va ajunge la cer.
Florea Diana

Iasul invadat de cersetori

2008-11-14T22:24:00.000-08:00

Timp de cateva zile, populatia Iasului e dubla. Sutelor de mii de pelerini care vin an de an la Iasi, de sarbatoarea Sfintei Parascheva, li se adauga, ca de fiecare data sute si sute de cersetori. Porniti spre Iasi cu o saptamana inainte, cersetorii din comunele si judetele invecinate bat drumul pana aici pentru a profita de milostenia credinciosilor. Desi sunt multi, pentru ei sarbatoarea se dovedeste a fi o afacere profitabila.”In aceste zile, oamenii sunt mai milostivi si poate o sa ne ajute mai mult”, imi spune Daniel, un tanar de etnie rroma in varsta de 21 de ani.
Zona cea mai profitabila e fara indoiala cea din preajma Mitropoliei. Aici, printre picioarele pelerinilor se impart”zone de influenta” si “spatii de actiune” pe care doar ei le vad. Cu gandul la fiecare ban in plus pe care l-ar putea castiga, cersetorii ajung sa se si bata intre ei din cauza teritoriilor incalcate.Fiecare cersetor are tehnica lui de a starni mila oamenilor.Unii profita de copii, altii de problemele pe care le au, maini ori picioare amputate. Nimic nu mai conteaza, important e sa induioseze. Cu gandul la problemele care i-au facut sa bata drumul pana la Iasi, pelerinii le strecoara monede si uneori bancnote tuturor. Stiu cu totii ca banii se pot duce nu doar pe mancare, ci si pe bautura ori tigari, insa cred ca, pana la urma, in fata celui de sus, gestul lor conteaza, nu locul unde vor ajunge banii. Printre cersetori se afla in egala masura si multi, foarte multi hoti care vaneaza portofele, obiecte de valoare,genti,posete,buzunare. Si pentru ei, sarbatoarea este o adevarata afacere. Jandarmii mobilizati sa asigure paza pelerinilor, spun ca au primit ordin sa nu scape din ochi cersetorii si hotii de buzunare. “Trebuie sa avem foarte mare grija de cersetori. O mare parte sunt aici pentru a fura si nu pentru a cersi, si sunt si foarte multi rromi,” declara unul dintre jandarmi.
In ciuda precautilor,o mare parte dintre pelerini cad in plasa hotilor, care le fura totul,inclusiv banii pastrati pentru a plati trenul inapoi catre casa.
Eliza Stefan

Sufletul meu e ca mine

2008-11-14T09:35:00.000-08:00

Gândindu-mă serios, culoarea sufletului, nu cred că există. Sufletul nu îl vedem, ci doar îl simţim, aşa că şi culoarea sufletului într-un fel sau altul o simţim, o intuim.
Dacă ar fi să definesc culoarea sufletului meu, aş sta puţin pe gânduri, deoarece am mai multe variante. Pentru că îmi place culoarea albastră, aş spune că sufletul meu e albastru, dar dacă nu e ?
Sufletul meu cred că e ca mine, ca o umbră în spatele meu şi e colorat aşa cum mă îmbrac în fiecare zi.
Cred că depinde culoarea sufletului şi de starea în care te afli, dacă eşti nervos e gri, dacă eşti fericit e roz, dacă te porţi frumos cu cei din jur ar putea fi verde şi culorile ar fi la nesfârşit.
Culoarea sufletului depinde şi de felul în care comunici cu Cel de Sus, în felul cum te rogi, mergi la biserică şi te hrănesti cu Trupul şi Sângele Domnului ( Sfânta Împărtăşanie)
Şi o ultimă cauză care cred că ar afecta culoarea sufletului este părerea celor din jur şi mai ales cum îţi văd ei culoarea sufletului.
Anei Lavinia

Culoarea sufletului meu

2008-11-13T07:38:00.001-08:00

Sufletul meu are culoarea maro.Poate vi se pare o culoare prea inchisa, dar aceeasi culoare o au si ochii mei.Se spune că ochii sunt fereastra sufletului. Nu cred ca e importanta culoarea sufletului, ci mai degraba daca acea culoare este stralucitoare sau intunecata.O camera poate fi alba, dar daca ferestrele au obloane trase, ea va fi intunecata. De asemenea, culoarea sufletului e influentata de atitudinea pe care o avem fata de ceea ce ni se intampla. Putem vedea, de la aceeasi fereastra, noroiul sau stelele. Culoarea sufletului e una deschisa atunci cand iubim si suntem iubiti, cand daruim fara a astepta ceva in schimb,când zâmbim celor care au uitat sa zâmbească, când preferăm să acceptam decât să judecăm.
Nu stiu ce culoare are sufletul meu, dar sper ca la sfarsitul vietii acesta sa aiba o culoare suficient de luminoasa, chiar daca vor exista riduri provocate de incercarile vietii.
Maxim Gabriel